Dragă bunico...

Deşi viaţa are o singură direcţie adesea suntem tentaţi să oprim timpul în loc sau să ne întoarcem în acele momente în care am avut aproape persoanele cele mai importante din viaţa noastră.
Da, viața mea merge înainte, dar continua fără una dintre cea mai caldă şi importantă prezenţa pe care am avut-o alături, bunica mea...

Nimic nu mai este la fel de când nu mai eşti prezenta fizic lângă mine,
Continui să îmi ascund suferinţa, să-mi şterg lacrimile şi să privesc înainte.
Când cineva îți rosteşte numele continui să mă uit după tine,
Te caut, dar realizez că de fapt nu mai eşti aici cu noi.
Triste sunt inimile care te iubesc şi silențioase sunt lacrimile care cad
A trăi fără tine e cea mai grea parte  din toate lucrurile care mi s-au întâmplat până acum.
Of, BUNICO!... Ai făcut atâtea lucruri pentru noi, inima ta a fost atât de bună cu toţi cei din jurul tău,
Când aveam nevoie de cineva am putut conta mereu pe tine, dar de acum nu va mai fi aşa.
Nu-mi cere să trec peste tot ce a fost, nu încerca să mă faci să înțeleg că viaţa mea va fi la fel ca şi până acum. Lasă-mă să îmi imaginez că încă ești cu mine, să-mi amintesc cum îmi sărutai blând ochii, fruntea şi obrajii dorindu-mi să fiu ageră şi dulce în privire, să am o minte care gândeşte numai de bine, iar obrajii să fie rotunjori ca două mărgele,
 Lasă-mă să-mi amintesc cum mă ţineai strâns de mână şi îmi spuneai că atâta timp cât mă vei ţine de mâna voi fi mereu în siguranţă.
Sunt confuză, tristă și pierdută, tot ce știu e că am nevoie de tine, am nevoie să ştiu că încă eşti cu mine, că nu e adevărat că mi-ai dat drumul la mâna deşi spuneai că nu o să îmi dai drumul niciodată...


Mi-e dor să mă priveşti profund cu ochii tăi albaştrii pătrunzători,
Mi-e dor de vocea caldă şi de privirea ta senilă,
Mi-e dor să îmi împleteşti părul, mi-e dor să îţi povestesc ce mi s-a mai întâmplat,
Mi-e dor să mă cerţi pentru năzbâtiile pe care le făcem.
Deși zâmbetul tău a dispărut pentru totdeauna,
Şi nu îţi voi mai putea simţi mâinile calde atunci când mă strângeai în braţe
Încerc totuşi să păstrez vii acele ale amintiri frumoase,
De la cel mai sincer "Te iubesc, bunico!" până la cel mai banal lucru pe care ţi l-am spus vreodată.
Memoria ta va fi şi memoria mea, a noastră, a tuturor, de care însă nu ne vom putea despărți niciodată.
Nu voi uita niciodată aceşti nouăsprezece ani frumoşi pe care mi i-ai dăruit
Şi chiar dacă pierderea ta a însemnat multă durere și multe lacrimi
Acum ştiu că Dumnezeu te are în paza lui, și că eşti bine acolo unde eşti,
Iar noi te vom purta întotdeauna în inimile noastre până când ne vom întâlni din nou...
Aceste amintiri speciale de la tine  îmi vor aduce întotdeauna un zâmbet pe chip pentru că înseamnă atât de mult pentru mine. Atunci când mi-aş dori să te aduc înapoi, chiar şi pentru puțin timp, să stăm și să vorbim din nou așa cum obișnuiam mereu, să mă îndrumi către cele mai bune decizii... mă gândesc la tine, la aceste amintiri frumoase care m-au ajutat să devin persoana care sunt astăzi.